Legenda bradului

MESERIA DE PĂRINTE

 „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”- Augusto Cury

·         Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

·         Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că

societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „a avea”.

            Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

·         Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească.

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să

repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

            A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

            Părinţii buni spun: „Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi!”

·         Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.

Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

·         Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni.

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.

Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

·         Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.

Odată, una dintre fiicele prietenei mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.

·         Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la dumneavoastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

 Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

            Venirea pe lume a unui copil într-o familie este un prilej de bucurie. Din păcate, o dată cu trecerea timpului, în unele familii se pot ,,culege,, roadele unor greşeli făcute de părinţi  în fixarea obiectivelor(dorinţelor), în gestionarea resurselor investite.

Voi exemplifica câteva dintre dorinţele părinţilor mai frecvent formulate şi urmărite în relaţia cu copiii lor, dar ale căror rezultate s-au dovedit a avea ulterior şi repercusiuni negative.

·         ,,Să fie cuminte, disciplinat.,,

Urmările acestei metode se vor vedea pregnant atunci când copiii vor ajunge la vârsta adolescenţei sau în momentul când se va ivi şansa de a avea o viaţă autonomă. Astfel, putem asista la fuga de acasă, căsătorii premature, manifestări de violenţă.

·         ,,Să fie ascultător.,,

Orice părinte îşi doreşte copii ascultători, care să răspundă cu promptitudine de fiecare dată când i se cere ceva. De la cele mai fragede vârste, unii copii manifestă indiferenţă la solicitările părinţilor sau, chiar mai mult, preiau ,,controlul,, familiei atunci când se pune problema luării unei decizii. Atunci când ne punem problema ,,Cum s-a ajuns în această situaţie şi ce e de făcut?” E bine să ne întrebăm întâi ce am făcut noi pentru ca el să devină ascultător.

·         ,,Să fie ca şi copilul X,,

Fiecare copil este unic, original.

Dacă ne fixăm cu îndârjire în minte un prototip al copilului nostru ideal şi încercăm să ne modelăm propriul copil după acest exemplu, avem cele mai mari şanse ca rezultatul să ne dezamăgească într-o bună zi.

A-i cere copilului tău să devină ca altul, înseamnă a-l priva de o identitate, a-i refuza dezvoltarea sinelui.

·         ,,Să fie cel mai bun!,,

Pentru orice părinte acesta este un motiv de bucurie. Copilul ar putea fi un ,,savant în devenir”,  dar nici pe departe nu trebuie să ne pripim a-l considera ,,un mic geniu”.  Nu aceasta este vârsta la care să tragem linia şi să numărăm realizările. Acesta este doar începutul.

·         ,,Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i lipsească nimic”

Aceasta este o modalitate prin care iau naştere copiii răsfăţaţi, care reprezintă o problemă serioasă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru societate, în general.

Trei aspecte merită luate în discuţie:

-          copilul obişnuit să i se ofere mult, va avea pretenţia să primească din ce în ce mai mult;

-          în momentul în care copilul sesizează slăbiciunea părinţilor pentru el, va începe ,,şantajul sentimental” la care îi va supune până la epuizare;

-          părinţii nu trebuie să aibă o situaţie materială foarte bună pentru a-şi răsfăţa copiii.

·         ,,Să nu...”

De obicei copiii îi obosesc foarte repede pe adulţi cu energia pe care o manifestă. Impunerea de reguli şi de restricţii este un fapt lăudabil, însă atunci când se exagerează şi restricţia devine o prioritate în elaborarea strategiilor educative părintele riscă să ajungă incapabil de ,,a vedea copacii din cauza pădurii”.

            Desigur, orice demers educaţional are la bază obiective clar conturate. Trebuie să ţinem cont, însă, de faptul că scopul oricărui adult implicat în educarea unui copil este ca acesta să ajungă la un echilibru dinamic între interesele personale şi cele ale societăţii, între ceea ce vrea şi ceea ce vrem de la el.

SCENETĂ – NAŞTEREA DOMNULUI

Distribuţia

·         Maica Sfântă – Maria

·         Iosif

·         Magii – 3

·         Păstorii – 3

·         Îngerii – 3

·         Irod – Împărat

·         Ostaşul

·         Povestitorul

Centrul decorului sacru îl constituie:

·         icoana cu naşterea lui Iisus

·         ieslea improvizată

·         lumânări

·         brad de Crăciun

            Povestitorul:

                        Colo sus, în vremeea ceea,

                        În frumoasa Galileea,

                        O fecioară vieţuia

                        Şi Maria se numea.

                        Nazaret era oraşul

                        Unde ea-şi avea sălaşul.

                        Într-o zi Maria sta,

                        Singură şi se ruga.

                        Dar deodată ce văzu?

                        Casa toată se umplu

                        De-o lumină orbitoare

                        Ca şi raza de la soare.

            Îngerul Gavril:

                        - Nu te speria, Maria!

                        Eu sunt îngerul Gavriil,

                        Cu veste la tine vin.

                        Tu vei naşte pe Hristos,

                        Pe Hristos cel luminos!

                        Fiul tatălui va fi

                        Şi Iisus se va numi.

            Maria:

                        - Iată roaba Domnului

                        Fie mie după cuvântul tău!

            Povestitorul:

                        Al Iudeei împărat

                        Într-o zi porunc-a dat

                        Că la locul de născare

                        Să se-nscrie fiecare.

                        Iosif a mers să se-nscrie

                        Şi el, cu a lui soţie;

                        De la ei, din Galileea,

                        În Viflaim, în Iudeea.

                        Când acolo au sosit,

                        Mariei,ceasul i-a venit.

                        Ca să nască pe Iisus

                        Cată loc în jos şi-n sus.

                        Geaba cată prin cetate;

                        Hanuri, case...pline-s toate.

                       

            Iosif:

                        - Din Nazaret venim acum

                        Şi calea a fost grea,

                        Că suntem obosiţi de drum

                        Şi eu, şi Maria.

                        Că ea aşteaptă pruncul sfânt

                        Acuma să se nască,

                        Şi oamenii de pe pământ

                        Iisus să-i izbăvească.

            Maria:

                        - Peste tot e-atâta lume,

                        Nu găsim nici un locaş.

                        Haide, Iosife, mai bine

                        La margine de oraş!

            Povestitorul:

                        Atuncea Preacurata din Viflaim ieşea

                        Şi dând de-o poiată, a intrat în ea.

                        Şi printre dobitoace, pe fânul cel strohos,

                        Născut-a Preacurata pe Iisus Hristos.

            Colind: Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos,

Mesia cel luminos.

Ref: Lăudaţi şi cântaţi

        Şi vă bucuraţi!

Mititel, înfăşeţel

În scutec de bumbăcel.

Vântul bate, nu-L răzbate,

Neaua ninge, nu-L atinge.

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie!

                      

Povestitorul:

            Îngerii au coborât

            La păstori, de i-au trezit.

            Şi cum stau, din slavă, iată

            Că un înger se arată.

            Faţa lui când o zăresc

            Ei de spaimă-ncremenesc;

            Iar al Domnului trimis

            Din ceruri, aşa le-a zis:

Înger 1:

            - Să nu vă-nspăimântaţi!

            Eu sunt solie

            Şi vă vestesc cu bucurie

            Că vesel azi tot omul fie!

           

Înger 2:

            - Salte fericit poporul

            Că s-a născut Mântuitorul!

            Jos în staul coborâţi

            Şi în iesle-o să găsiţi

            Prunc în scutece-nfăşat

            E Iisus cel aşteptat!

Povestitorul:

            Astea, îngerul spunând,

            Îngeri alţii vin pe rând...

            Mulţi...o-ntreagă oaste sfântă

            Zboară prin văzduh şi cântă.

Toţi îngerii:

            - Slavă-n ceruri celui sfânt

            Vouă, pace pe pământ!

Povestitorul:

            Iar când îngerii plecară

            Cei de lângă oi strigară:

Păstorul 1:

            - Haideţi toţi la Viflaim,

            Pruncu-n iesle să-l găsim!

Păstorul 2:

            - În genunchi să ne-aşezăm

            Lui Iisus să ne-nchinăm.

Păstorul 3:

            Şi drept daruri îi vom da

            Nepătată, dragostea!

Păstor 1:

            - Slavă ţie şi-nchinare-n cântec sfânt,

            Slavă ţie-n cer şi pace pe pământ!

Păstor 2:

            - Slavă ţie, prunc trimis Mântuitor!

            Slavă ţie, Împăratul tuturor!

Păstor 3:

            - Slavă ţie, azi tot omu-i fericit!

            Slavă ţie, sfânt Mesia, mult dorit!

Păstor 1:

            - Lumii, astăzi s-a născut

            Domnul cel făr’ de-nceput.

            S-a născut pe fân uscat,

            De îngeri înconjurat.

            S-a născut pe fân frumos

            Şi i-au pus nume Hristos.

Păstor 2:

            - Prunc dumnezeiesc, frumos,

            Ce pe noi din iad ne-a scos.

            Şi la cer ne-a ridicat,

            Iertându-ne de păcat.

Păstor 3:

            - Pruncului ne închinăm,

            Cu credinţă îi strigăm:

            Naşterea ta să ne fie

            Tuturor cu bucurie.

Înger 1 :

            Ce se vede-n zare?

            O lumină mare.

            O stea străluceşte

            Falnic, ea vesteşte.

            Că azi, preacurata,

            Preanevinovata,

            Fecioara Maria

            Naşte pe Mesia.

            Steaua stă deodată,

            Viflaimul iată.

            Peştera se vede,

            Maica-ntrânsa şede.

            Într-o iesle zace

            Un prunc plin de pace.

            El e împăratul,

            Noi n-avem pe altul.

Înger 2 :

            Pe ceruri luceşte

            Şi din răsărituri

            La toţi le vesteşte:

            Că aici, în lume,

            Sub un cer frumos,

            S-a născut chiar azi

            Domnul Iisus Hristos!

Colind: STEAUA
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Şi lumii vesteşte

Că astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia
Naşte pe Mesia

Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază

Versuri Colinde - Steaua sus rasare
de pe http://www.versuri.ro

Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Şi se închinară

Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare

Care bucurie
Şi aici să fie
De la tïnereţe
Pân-la bătrâneţe
Pân-la bătrâneţe

                       

Povestitorul:

            În noaptea sfântă de Crăciun,

            Pe drumul nins, cu lună,

            Trei magi călări, cu suflet bun,

            Aleargă împreună.

                        De unde vin? Cum se numesc?

                        Ce doruri îi frământă?

                        Spre-o iesle ei călăroresc

                        Şi cerurile cântă!

            Şi cântă-n inimile lor,

            Aprinsă, bucuria:

            - Azi s-a născut Iisus Hristos!

            Azi s-a născut Mesia!

Înger 2 :                     

                        Trei crai de la Răsărit

                        Cu steaua-au călătorit.

                        Şi-au mers după cum citim,

                        Până la Ierusalim.

                        Acolo dac-au ajuns,

                        Steaua lor li s-a ascuns.

                        Şi-au început a umbla,

                        Prin oraş a întreba.

Magul Baltazar:

                        - Noi, de la Răsărit cu-alai,

                        Venim trei magi, venim trei crai.

                        Ierusalimu-am colindat

                        Şi-am întrebat în lung şi-n lat:

Magul Melchior:

                        - Unde-i noul Împărat

                        Care-acuma s-a născut?

                        Steaua lui noi am văzut

                        Şi către el ne-a petrecut.

Magul Gaspar:

                        - Şi-am venit din depărtare

                        Să-i aducem închinare

                        Pruncului Mântuitor

                        Şi Împărat al tuturor!

Magii împreună:

                        - Dar când aici noi am ajuns,

                        Steaua-n nori ni s-a ascuns!

Irod:

                        - Cine sunteţi? Ce gând aveţi?

                        Ce întrebaţi?

                        De-a cui poruncă ascultaţi?

                        Şi ce-mpărat tot căutaţi?

Magul Baltazar:

                        - Noi, împărate, am venit

                        Tocmai de la Răsărit!

Magul Melchior:

                        - Dar, dacă vrei să ştii... Prea bine!

                        Noi nu te căutăm pe tine!

Magul Gaspar:

                        - Noi pe Iisus îl căutăm!

                        Peste-mpăraţi El e-mpărat!

Magii:

                        - Cu slavă fie lăudat!

Irod:

                        - Aşa? Deci...mergeţi şi aflaţi,

                        Apoi veniţi de mă-nştiinţaţi.

                        Că şi eu vreau ca să mă duc

                        Şi-nchinare să-i aduc.

Povestitorul:

                        Şi s-au dus craii... s-au tot dus...

                        Steaua-i îndruma de sus.

                        Iar la staul... colo... iată

                        Steaua se opri deodată.

                        Iar craii merg în faţa pruncului,

                        Se-nchină cuvioşi,

                        Se-nchină Lui.

                        Ei scot şi-i dau cu multă bucurie:

                        Aur, smirnă şi tămâie.

Magul Baltazar:

                        - Am sosit din Răsărit

                        Să ne-nchinăm negreşit,

                        Celui dintâi Împărat

                        Ce ne iartă de păcat!

Magul Melchior:

                        - Irod vrut-a ca să ştie:

                        Aur, smirnă şi tămâie,

                        Cui le ducem noi în dar,

                        Trecând peste-al lui hotar?

Magul Gaspar:

                        - Locul l-am ţinut ascuns

                        Unde s-a născut Iisus!

                        Ca Irod să nu-l găsească

                        Şi rău să-i pricinuiască.

Toţi:

            - Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu pace, între oameni bunăvoire!

Povestitorul:

                        Noaptea, îngerul din vis,

                        Magilor, aşa le-a zis:

Îngerul 1:

                        - Pe Irod să-l ocoliţi!

Povestitorul:

                        Craii, când se-napoiară,

                        Altă cale apucară.

                        Îngerul, în vis,

                        Veni şi la Iosif

                        Şi-i grăi:

Înger 1:

                        - Scoală-te, Iosif, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu,

                        Că Irod în gând şi-a pus

                        Să-l omoare pe Iisus.

Povestitorul:

                        Iar pe crai, Irod, mereu

                        I-aştepta-n palatul său.

                        Şi văzând că nu mai vin

                        De necaz, făcea venin.

                        Şi-a chemat ostaşi pe dată.

Irod:                - Ostaşi!... mergeţi repede!...o ceată!...

                        Colo-n Viflaim şi-n sate

                        Cu oraşe-nvecinate.

                        Casele la rând luaţi,

                        Toţi copiii să-i tăiaţi!

                        De la doi-trei ani în jos,

                        Doar veţi da şi de Hristos.

Ostaşii:

                        - Precum aţi spus vom făptui,

                        Copiii toţi vom nimici.

                        Cu sabia pe dat’ pornim,

                        Copiii mici să-i nimicim.

                        Vom făptui precum aţi spus

                        Şi n-o să scape nici Iisus!

                        Noi suntem braţul lui Irod

                        Şi va fi jale în norod!

                        Ne iartă, Doamne, Tată Sfânt,

                        Că va fi jale pe pământ!

(Ostaşii pleacă şi pe ritmul cadenţat încep tăierea pruncilor. Se aude plânsetul în cetate.)

Povestitorul:

                        Şi războinicii s-au dus

                        Făcând precum Irod le-a spus.

                        O, ce vaiet prin cetate!

                        Şi-mprejurul ei, prin sate!

                        Cum plângeau, din minţi ieşite,

                        Mamele nenorocite,

                        Când vedeau murind, pe uliţi,

                        Pruncii lor, trecuţi prin suliţi.

                        Sau când îi vedeau sfărmaţi

                        Sub călcâie de soldaţi.

Irod:

                        - Eu sunt Irod împărat

                        Care pe cal am încălecat!

                        Sabia-n mână-am luat,

                        14 000 de coconi mici am tăiat.

                        Tot pământul s-a cutremurat!

Îngerul 1:

                        - O Iroade, împărate,

                        Te-ai umplut de răutate!

                        Tu, cu păcatele tale,

                        Ai umplut lumea de jale!

Înger 2:         

                        Atunci Irod împărat

                        Auzi ce s-a-ntâmplat

                        Şi mare porunc-a dat:

                        Să se taie mulţi copii!

                        Şi-a tăiat Irod copii,

                        Vreo patrusprezece mii.

                        De doi ani şi mai în jos,

                        Ca să-l taie pe Hristos.

                        Pe Hristos nu l-a tăiat,

                        Dumnezeu l-a apărat!

Povestitorul:

                        Dar nici nu-ncetase plânsul

                        Că Irod muri, şi dânsul.

                        Îngerul atunci i-a zis

                        Iar lui Iosif, noaptea-n vis:

Îngerul 1:

                        - Ia pe prunc, pe mama sa

                        Şi te-ntoarce-n ţara ta!

                        Grijă n-ai de ce să porţi

                        Că de-acum e printre morţi

                        Cel ce mâna-a vrut să puie,

                        Pe Iisus ca să-l răpuie.

Povestitorul:

                        Ei din Egipt la drum porniră

                        Şi în Nazaret sosiră.

                        Ocrotit de Dumnezeu,

                        Iisus, aici, creştea mereu.

                        Şi de harul Domnului

                        Se umplea făptura Lui.

                        Maica Sfântă-l ocrotea

                        Şi cu dragoste-i grăia:

Maica Sfântă:

                        - Fiul meu, Iisuse dragă,

                        Te aşteaptă-o lume-ntreagă!

Toţi:                - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:

                        - Te aşteaptă cu dorire

                        Ca să-i dai ei mântuire!

Toţi: 

                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Maica Sfântă:

                        - Cine-a asculta povaţa

                        Îşi va mântui viaţa!

Toţi:

                        - Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!

Înger 1:

                        - Când te-ai născut, Iisuse,

                        Noi, îngerii de sus,

                        Cântarea minunată a-mpăcării am adus,

                        Să bucurăm pământul pentru venirea Ta,

                        Să vină să-l cuprindă iubirea, pacea Ta!

Înger 2:

                        - Azi, ca-ntotdeauna,

                        Noi, îngerii, venim

                        Prin naşterea – Ţi, Iisuse,

                        Pe prunci să-i ocrotim;

                        Să facem loc pe buze

                        Cuvântului Tău sfânt.

Toţi îngerii:

                        - Să fie doar iubire şi pace pe pământ!

Înger 2 : 

                        - O, şi-acum, Iisuse Doamne,

                        Pentru anul care vine,

                        Calda noastră rugăciune

                        O-ndreptăm smeriţi spre Tine:

                        Să-ntăreşti dorinţa noastră

                        De-a rămâne zi şi noapte,

                        Purtători ai veştii bune

                        Mai departe, mai departe....

Colind:   O, ce veste minunată !

O, ce veste minunată !

În Betleem ni s-arată

Că azi s-a născut

Cel făr’ de-nceput

Cum au spus proorocii

Că la Betleem Maria

Săvârşind călătoria

Într-un mic sălaş

Lângă-acel oraş

s-a născut Mesia.

Pe Fiul în al său nume

Tatăl l-a trimis în lume

Să se nască

Şi să crească

Să ne mântuiască.