MESERIA DE PĂRINTE

 „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”- Augusto Cury

·         Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

·         Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că

societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „a avea”.

            Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

·         Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească.

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să

repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

            A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

            Părinţii buni spun: „Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi!”

·         Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.

Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

·         Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni.

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.

Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

·         Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.

Odată, una dintre fiicele prietenei mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.

·         Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la dumneavoastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

 Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

            Venirea pe lume a unui copil într-o familie este un prilej de bucurie. Din păcate, o dată cu trecerea timpului, în unele familii se pot ,,culege,, roadele unor greşeli făcute de părinţi  în fixarea obiectivelor(dorinţelor), în gestionarea resurselor investite.

Voi exemplifica câteva dintre dorinţele părinţilor mai frecvent formulate şi urmărite în relaţia cu copiii lor, dar ale căror rezultate s-au dovedit a avea ulterior şi repercusiuni negative.

·         ,,Să fie cuminte, disciplinat.,,

Urmările acestei metode se vor vedea pregnant atunci când copiii vor ajunge la vârsta adolescenţei sau în momentul când se va ivi şansa de a avea o viaţă autonomă. Astfel, putem asista la fuga de acasă, căsătorii premature, manifestări de violenţă.

·         ,,Să fie ascultător.,,

Orice părinte îşi doreşte copii ascultători, care să răspundă cu promptitudine de fiecare dată când i se cere ceva. De la cele mai fragede vârste, unii copii manifestă indiferenţă la solicitările părinţilor sau, chiar mai mult, preiau ,,controlul,, familiei atunci când se pune problema luării unei decizii. Atunci când ne punem problema ,,Cum s-a ajuns în această situaţie şi ce e de făcut?” E bine să ne întrebăm întâi ce am făcut noi pentru ca el să devină ascultător.

·         ,,Să fie ca şi copilul X,,

Fiecare copil este unic, original.

Dacă ne fixăm cu îndârjire în minte un prototip al copilului nostru ideal şi încercăm să ne modelăm propriul copil după acest exemplu, avem cele mai mari şanse ca rezultatul să ne dezamăgească într-o bună zi.

A-i cere copilului tău să devină ca altul, înseamnă a-l priva de o identitate, a-i refuza dezvoltarea sinelui.

·         ,,Să fie cel mai bun!,,

Pentru orice părinte acesta este un motiv de bucurie. Copilul ar putea fi un ,,savant în devenir”,  dar nici pe departe nu trebuie să ne pripim a-l considera ,,un mic geniu”.  Nu aceasta este vârsta la care să tragem linia şi să numărăm realizările. Acesta este doar începutul.

·         ,,Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i lipsească nimic”

Aceasta este o modalitate prin care iau naştere copiii răsfăţaţi, care reprezintă o problemă serioasă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru societate, în general.

Trei aspecte merită luate în discuţie:

-          copilul obişnuit să i se ofere mult, va avea pretenţia să primească din ce în ce mai mult;

-          în momentul în care copilul sesizează slăbiciunea părinţilor pentru el, va începe ,,şantajul sentimental” la care îi va supune până la epuizare;

-          părinţii nu trebuie să aibă o situaţie materială foarte bună pentru a-şi răsfăţa copiii.

·         ,,Să nu...”

De obicei copiii îi obosesc foarte repede pe adulţi cu energia pe care o manifestă. Impunerea de reguli şi de restricţii este un fapt lăudabil, însă atunci când se exagerează şi restricţia devine o prioritate în elaborarea strategiilor educative părintele riscă să ajungă incapabil de ,,a vedea copacii din cauza pădurii”.

            Desigur, orice demers educaţional are la bază obiective clar conturate. Trebuie să ţinem cont, însă, de faptul că scopul oricărui adult implicat în educarea unui copil este ca acesta să ajungă la un echilibru dinamic între interesele personale şi cele ale societăţii, între ceea ce vrea şi ceea ce vrem de la el.