Legenda mărţişorului 

(3 variante)

     Mărțisorul este o sărbătoare tradițională românească veche de peste 8000 de ani și a fost sarbătorită încă de pe vremea geților. Mărțișorul celebrează sosirea primăverii și renașterea naturii. De mărțisor fetele și femeile trebuie să poarte fire de lână roșie și albe, pentru sănătate, noroc și un an nou bun.

    În vechiul calendar al românilor, în ziua de 1 martie se sărbătorea Matronalia, ziua lui Marte, zeul forțelor naturii, al primăverii și al agriculturii. La noi însă, mărțisorul reprezintă simbolul primăverii și al revenirii la viață, este un simbol care aduce credință, optimism și veselie. În folclorul românesc, există mai multe legende despre mărțișor și apariția lui în rândul sărbătorilor.

Lupta dintre bine și rău

     Un mit al poporului român cu privire la mărţişor povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.

     Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.

     Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta primăverii cu iarna

      Conform unei legende populare, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvara a ieșit la marginea padurii si a observat cum, intr-o poiana, intr-o tufa de porumbari, de sub zapada rasare un ghiocel. Ea a hotarat sa-l ajute si a inceput a da la o parte zapada si a rupe ramurile spinoase. Iarna, vazand aceasta, s-a infuriat si a chemat vantul si gerul sa distruga floarea.

     Ghiocelul a inghetat imediat. Primavara a acoperit apoi ghiocelul cu mainile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. Din deget s-a prelins o picatura de sange fierbinte care, cazand peste floare, a facut-o sa reanvie. In acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele ei rosu pe zapada alba.

Martisorul Babei Dochia

     O alta legenda spune ca atunci cand se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia a gasit o para. Dochia a legat para cu un fir de ata pe care l-a aseazat pe desaga sa. Ziua in care Baba Dochia a gasit para era prima zi a lunii martie. Se spune astfel ca Baba Dochia a fost prima persoana care a purtat un martisor.

     Martisorul semnifica astfel prima zi de primavera, momentul in care intreaga natura revine la viata si apar primele flori, ghioceii. Martisorul realizat dintr-un fir alb si unul rosu este un pandantiv care aduce noroc, sanatate si fericire. In unele zone, de martisor nu se lucreaza pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care va trimite iarna si frigul inapoi.

     În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.